Deşi poate părea greu să obţinem aşa un preparat acasă mai ales dacă nu avem afumătoare, putem respira liniştiţi pentru că tot ce ne trebuie este un grătar cu portiţă şi cu posibilitatea de a suspenda undeva ingredientul principal, în cazul nostru peştele. Ei bine, ar mai fi nevoie de nişcaiva condimente, ierburi aromatice sau orice altceva vă pofteşte inima, cât să îi dea macroului o aromă plăcută. Însă trebuie să vă mărturisesc că atunci când am afumat acest macrou cu tata (se întâmpla în urmă cu mai bine de un an) nu ştiam că ar fi bine să condimentăm peştele înainte 😀 Aşa că ne-am uitat unul la altul şi am zis că asta e reţeta.. vrem peşte afumat, peşte să fie. Şi atât!
Preparare: Aşadar, curăţăm bine macroul (4-5 peşti, în funcţie de pofte şi nevoi) şi îl spălăm insistent pentru a elimina orice ne-ar deranja pe la el şi îl lăsăm să se scurgă pe nişte prosoape de bucătărie. Teoretic, cam acum ar fi momentul prielnic de a-l condimenta, dar nu insist pe tema asta pentru că nici nu vă puteţi imagina ce gust bun poate avea macroul afumat aşa simplu cum e el, fără alte adaosuri. Agăţăm peştii de nişte cârlige în forma de S (în mod normal ar trebui ca peştele să rămână cu tot cu cap, iar cârligele să intre prin capul peştelui, nu prin coadă cum s-a întâmplat la mine 😀 ) şi îi agăţăm undeva la aer, să se usuce mai bine… cam o jumătate de oră.
Între timp rugăm pe cineva (la mine s-a ocupat tata) să aprindă în grătar câteva surcele de prun cât să iasă un pic de fum, doar el face toată treaba. Suspendăm peştii deasupra fumului, cu ajutorul cârligelor şi închidem portiţa grătarului.
Din când în când mai punem câte un lemn pe foc, având grijă să nu facem un foc prea mare. De această dată ne intereseză doar fumul, nu avem nevoie de flăcări mari de foc. Lăsăm macroul la afumat cam o oră – o oră jumătate (în funcţie de cât de mari sunt peştii) verificând uneori focul/fumul.
Servim macroul cu lămâie şi multe râsete. Veselia face bine la digestie!
